Berbecuta

Am ascultat azi, din intamplare, o melodie de care imi era dor si care imi place foarte mult. Stiu ca sunt multe persoane care devin nostalgice cand o asculta… versurile le aveti mai jos, iar melodia pe Sound Test Team 

Draga Miruna, iti spun printre soapte
Imi place camasa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire,
Sa mi-o lasi ca amintire.

Nespus de frumos dormeai o noapte blanda,
Zambeai prin somn iar eu stateam la panda,
Sa nu te trezesc sa tulbur visele tale,
Dar vreau sa-ti iau si costumul de baie,
Sa te-admir cu si fara costumul de baie.

In Gradina Botanica,
Intr-o duminica
Ea se plimba.
Ne-am fotografiat
Cu un vechi aparat
Automat.
Un celebru si bun coleg de facultate
Spunea c-aveai blugii rupti la spate,
Veneai spre casa cand afara ploua
Cu troleibuzul optzecisinoua,
Blonda si trista cum ne-ai placut noua.

Cu palaria de paie cu panglica mov,
Ieseai din cladirea de pe strada Snagov,
Usor te-ndreptai spre Calea Mosilor sa-ti iei
Bluza pepit de la Bucur Obor,
Bluza pepit de la Bucur Obor.

Venind din practica
Poseta galbena
Ea isi lua.
In magazin-a intrat
Fusta si-a cumparat
Maxi-nflorat.

Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea?
Cheltuiesti o suma prea mare de bani …
De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam in seara aceea,
printre soapte:

Imi place camas ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire,
Sa mi-o lasi ca amintire …

Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti,
Atunci aveai nervi dar si buze firbinti,
Si te-auzeam cum strigai, printre soapte:
“Unde-i camasa mea de noapte?
Unde-i camasa mea de noapte?”
La mine-i camasa ta de noapte,
La mine-i camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte,
Plang pe camasa ta de noapte…

E ciudat cum dupa mai bine de o jumatate de an, nu te poti obisnui ca nu om drag nu mai e. Si cum sa nu fie greu? El imi aducea coronitele in clasele primare cand luam premiul I, el imi dadea cate un colt mare de paine calda cand venea de la cumparaturi (desi Bunica il certa ca “ii strici copilului pofta de mancare), el venea cu buzunarele pline de zmeura… ne pastra primele smochine din gradina, ne chema cu toti prietenii cand se coceau caisele… el mi-a aratat prima data sticletii… el imi dadea prima cana de must… se bucura mai mult decat oricine cand luam o nota mare si a fost cel mai fericit cand am inceput sa conduc… dar nu am apucat niciodata sa il plimb cu masina, sau sa ii spun si eu cat de mandra eram sa am un asemenea Bunic

“A trecut vremea lor”…

Asa imi spunea Bunicul cand se ofileau trandafirii. “Dar vor inflori din nou, nu te intrista. Tradafirii astia infloresc de cateva ori pe vara… pana incep sa cada frunzele”. Si asa era. Eu eram o mogaldeata de om iar trandafirii inalti mi se pareau paduri atat de frumos colorate si parfumate. Ma bucuram cand vedeam alti boboci si nu ma saturam niciodata de ei. Azi am vazut cum un batran strain admira tradafirii din gradina blocului. “Sunt ultimii de anul asta… au inceput sa cada frunzele”, mi-am spus.

Acum am crescut… trandafirii parca infloresc mai rar, si…

…a trecut vremea Bunicului.

De cate ori vin acasa (tot Craiova e ACASA) imi iese in cale cate un lucrusor cat de marunt, care vrea sa isi spuna povestea. Aseara, am trecut prin fata unei case si am vazut acolo ceva ce mi-a m-a facut sa zambesc. Cand eram micuta, acolo se vindeau tot felul de produse lactate. Aceasta “laptarie” se afla in partea dinspre strada a unei case iar deasupra usii era o oita. Casa e tot acolo, la fel si oita, numai ca acum toate par parasite. Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica eram foarte mandra de toate cuvintelele pe care le invatam si le tot foloseam ca sa observe ai mei cate stiu. Asa am facut si cand am invatat animalutele. Cred ca avem vreo 2-3 anisori. Am trecut intr-o dupa-amiaza cu ai mei prin fata aceleiasi laptarii si vazand oita am strigat “Uite Tati, ce vaca!” Eh, stiu ca am incurcat putin animalutele dar tata nu a observat. Ei nici nu vazusera oita dragalasa. In schimb, o observasera pe vanzatoare care statea in fata usii si au crezut ca despre ea vorbeam… si sa vedeti cearta si stat la colt. E tare greu cu parintii astia cand esti mic. Tu vorbesti frumos, dar pana sa te inteleaga ei, te alegi cu o sa puneala buna si pe urma… ce rost mai are sa le explici? Pastrezi tu amintirea iar dupa ani si ani, zambesti cand ceva iti aduce aminte de acea intamplare.